Anul 2025 a adus o jurisprudență bogată și coerentă a instanțelor bucureștene în materia răspunderii civile delictuale pentru afirmații defăimătoare publicate online. Patru hotărâri — două ale Tribunalului București, două ale Curții de Apel București — trasează un standard aplicabil atât jurnaliștilor, cât și oricărei persoane care publică pe rețele de socializare.

Pagina publică de Facebook este un spațiu editorial

Prima constatare importantă din jurisprudența recentă: o pagină publică de Facebook nu este un jurnal personal privat. Tribunalul București a reținut, în mai multe cauze, că postările de pe paginile publice — vizibile oricărei persoane, distribuibile la infinit — au același potențial prejudiciabil ca un articol de presă. Autorul lor răspunde în consecință.

Această echivalare are implicații directe: dacă autorul postărilor se prezintă în calitate de jurnalist sau activist civic, instanțele îi aplică integral standardele deontologice ale presei. Codul deontologic unificat al jurnaliștilor din România, adoptat în 2009, impune verificarea informațiilor înainte de publicare, separarea faptelor de opinii și buna-credință în orice relatare — inclusiv online.

Șapte indicatori de rea-credință reținuți de instanțe în 2025

Jurisprudența anului 2025 a cristalizat o serie de elemente pe care instanțele le consideră indicatori ai relei-credințe. Prezența unuia sau mai multora dintre acestea poate transforma o critică protejată de art. 10 CEDO într-o faptă ilicită:

„Maniera dubitativă de prezentare a informațiilor sau, dimpotrivă, caracterul cert conferit informațiilor prezentate de pârât a fost identificat de CEDO ca o dovadă a relei-credințe a autorului afirmațiilor.” CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, DECIZIA CIVILĂ DIN 28.11.2025

INDICATORI DE REA-CREDINȚĂ — JURISPRUDENȚA 2025

1.  Afirmații prezentate ca certe — fără nicio rezervă sau formulă dubitativă, deși autorul nu deținea dovezi.

2.  Lipsa verificării informațiilor de bază — regulamente, date statistice, documente oficiale disponibile public.

3.  Acuzații penale determinate — fraudă, furt, angajare fictivă — formulate fără nicio probă.

4.  Limbaj injurios direct — termeni ofensatori fără legătură cu informarea publicului.

5.  Material premeditat și elaborat — articolele și postările redactate prealabil sunt tratate mai sever.

6.  Refuzul retractării — după ce sursa și-a retras declarațiile sau a contestat conținutul.

7.  Conexiuni cu adversarii persoanei vizate — furnizarea de materiale defăimătoare unor persoane cu interes direct.

Injuriile directe nu sunt protejate — nici față de persoane publice

Un standard aplicat consecvent în 2025: termenii cu caracter vădit jignitor — „sclav”, „interlop”, „analfabet funcțional”, „de partea hoților” — exclud protecția art. 10 din Convenție, indiferent că persoana vizată este politician, funcționar public sau figură publică.

„Asumarea unei anumite expuneri prin ocuparea unei funcții publice nu conduce automat la faptul că persoana în cauză trebuie să accepte orice fel de jigniri emise de către presă sau chiar de către persoane private.”

„Libertatea de exprimare nu se analizează în funcție de ton, ci în funcție de conținutul afirmației, baza factuală și scopul urmărit.”

Prejudiciul moral se prezumă — nu trebuie dovedit direct

Una dintre clarificările cu cel mai mare impact practic din jurisprudența recentă privește proba prejudiciului:

„Proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate. Instanțele deduc producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu.” CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, DECIZIA DIN 28.11.2025, CU TRIMITERE LA ÎCCJ, DECIZIILE NR. 153/2016 ȘI NR. 824/2016

Concret: reclamantul nu trebuie să demonstreze cu acte medicale că a suferit anxietate sau depresie. Este suficient să dovedească fapta ilicită. Prejudiciul se deduce din natura faptei. Persoana nu trebuie să-și fi pierdut locul de muncă sau să fi înregistrat pierderi financiare concrete pentru a putea solicita și obține daune morale.

Ce trebuie să facă cel afectat

Documentați imediat. Capturi de ecran cu data și ora, link-uri, numărul de distribuiri și comentarii — toate sunt probe. Postările pot fi șterse; o captură de ecran cu marcaj temporal este greu de contestat.

Nu răspundeți public. Orice reacție publică poate fi folosită ca „comportament anterior” în analiza instanței. Uneori tăcerea este cea mai eficientă strategie.

Calculați prejudiciul concret. Dacă postările au condus la pierderea unui contract, a unui loc de muncă sau a unei funcții, documentați legătura cauza-efect. Prejudiciul material se dovedește; cel moral se prezumă, dar poate fi amplificat de dovezi concrete.

Consultați un avocat înainte de a trimite o notificare. O notificare greșit formulată poate prejudicia poziția procesuală ulterioară. Un avocat specializat poate evalua dacă există faptă ilicită, ce remedii sunt disponibile și care este strategia optimă.